Să te muți cu traiul pe câteva luni în țările calde părea o idee atât de curajoasă, încât nici acum, când stau zilnic la umbra palmierilor și îmi crește fructul pasiunii în curte, nu reușesc să înțeleg că SE ÎNTÂMPLĂ și nu mai e doar un vis greu de explicat celor din jur. Ei și cum să explici de ce îți lași viața ta super comodă de acasă, pentru a trăi naiba știe pe unde și naiba știe cum?
Dar.. explicații pertinente sunt. Unde în Chișinău m-aș mai duce să înot cu țestoasele, de exemplu?
Mă prind a obișnui cu viața pe insulă și bățul acesta are 2 capete: pe de o parte mă simt ca acasă (tre’ să vedeți cum traversez strada în plin trafic asiatic), iar pe de altă parte, încep să iau for granted ceea ce trăiesc. Și parcă n-aș vrea să mă duc în direcția asta, cu atâtea lucruri de care mă pot bucura.
De exemplu, azi am dat peste o adevărată găselniță — o plajă cu nisip negru și intrare perfectă în apă (perfectă asta e atunci când nu trebuie să mergi 100m ca să ai apă măcar până la genunchi și nici nu te matură & ticsesc gura cu pietre valurile).
O să fac zilnic exerciții de genul. Să mă bucur.
Și când scriu, și când citesc.
